Sunt invingator!
Nicolae este un baiat optimist, care are mereu planuri de viitor. Unele dintre aceste planuri s-au realizat deja si casatoria cu fata pe care o visat-o mereu este un vis implinit. Nicolae si-a gasit jumatatea si amandoi traiesc fericiti in Casa Ashitanoie –Luxembourg.
Sunt invingator!
Dupa multi ani de probleme, dupa o copilarie grea si aflata mereu sub semnul intrebarii, Nicolae si-a gasit sufleteste implinirea si acum se gandeste si la viata profesionala: isi doreste sa devina depanator radio sau electrician, fiindca il pasioneaza “montatul si demontatul, reparatiile si butoanele, inca din copilarie”.
O copilarie plina de neprevazut si durere. Nicolae a cunoscut sentimentul abandonarii, al singuratatii si al disperarii. La varsta de 4 ani a fost diagnosticat cu virusul HIV. A trait in orfelinatul Medeea, fiind abandonat de parinti si a fost mutat in sectia post-cura a Spitalului Judetean Constanta, dupa ce a fost diagnosticat ca fiin seropozitiv.
“Mi-l amintesc pe Nicolae ca un luptator, un copil care si-a gasit repede locul printer ceilalti copii, datorita personalitatii sale puternice. Avea de pe atunci un puternic simt al dreptatii care m-a impresionat si m-a facut sa ma gandesc ca este un supravietuitor”, ne relateaza cum si-l aminteste pe Nicolae, doamna Venera Botescu, coordonatorul primelor programe impotriva HIV, dezvoltate de organizatia World Vision in Romania.
Din spitalul public, Nicolae a fost mutat la Hospice “Sfantul Laurentiu”, un spital privat pentru copiii considerati in faza terminala. Totusi Nicolae a gasit forta de a lupta si si-a petrecut urmatorii 5 ani urmand cursurile scolare organizate special pentru copiii cu HIV. La un moment dat, Nicolae a fost preluat de catre Asociatia Speranta din Constanta, asociatie infiintata in anul 1990, care lupta pentru a tine in viata copiii seropozitivi si a le oferi un viitor, intr-o perioada in care speranta lor de viata era foarte scazuta.
Astfel, Nicolae a fost mutat in Casa Ashitanoie a asociatiei Speranta, casa aflata in comuna Mihail Kogalniceanu.
Nicolae isi aminteste: “Era o zi geroasa de ianuarie. Imi amintesc ca ieri sosirea mea la casa Ashitanoie si cat de dificil a fost sa ma integrez. Obisnuiam sa am multi copii in jurul meu si aici erau numai cinci. Fiecare casa avea doua camere si asta ma incurca si ma facea sa fiu confuz. O data am vrut sa fug dar m-am razgandit si in timp m-am adaptat schimbarilor si imi place sa locuiesc aici”. In casa Ashitanoie, a invatat multe lucruri utile: sa spele vasele, sa cultive legume, sa hraneasca animalele, precum si alte abilitati de viata. Nicolae a terminat scoala primara si gimnaziala, dar nu a mai mers la liceu. A urmat un curs de gradinarit si a lucrat cu jumatate de norma intr-o sera din comuna.
“Imi doresc sa fac un curs ca sa devin depanator radio sau electrician si sa-mi deschid o mica afacere. Dar nu ma grabesc fiindca cel mai important lucru este sa invat ca sa fac lucrurile bine. Am primit un pistol de lipit si mi-as dori sa am si alte aparate si scule necesare unul electrician”, precizeaza Nicolae. El este cel care sare si repara intotdeauna lucrurile stricate din Casa. Acum locuieste impreuna cu sotia, intr-o frumoasa garsoniera pusa la dispozitia cuplului in Casa Ashitanoie - Luxembourg, de catre Asociatia Speranta. Au planuri de viitor si sunt fericiti. Nicolae este un supravietuitor si un invingator!